joi, 23 octombrie 2014

Iulia Hasdeu Castle

Facebook, 10 photos - http://goo.gl/Zzy69L
National Geographic - http://goo.gl/wMqiGS

English and Romanian-wikipedia
- The Iulia Hasdeu Castle is a folly house built in the form of small castle by historian and politician Bogdan Petriceicu Hasdeu in the city of Câmpina, Romania. Work on it began in 1893, after Hasdeu's daughter, Iulia Hasdeu, died at the age of 19, an event that dramatically shook and changed Hasdeu's life. He claimed that his belated daughter provided the plans for building the castle during sessions of spiritism (which took much of Hasdeu's imagination and time after Iulia's death). The building was completed in 1896.

The Iulia Hasdeu Castle, who was requiring a lot of reparation, even when Hasdeu was in life, was affected by the first world war and in 1924 the People's Atheneum of Câmpina "B.P.Hasdeu" tries to take it for restoration. The castle was affected again by the Second World War and it keeps its state till 1955, when its name was written in the Listing of Historical Monuments.

Since 1994 the Iulia Hasdeu Castle has been housing the "B.P.Hasdeu” Memorial Museum which displays furniture, personal belongings of Hasdeu family, photos and original documents, manuscripts, Hasdeu's reviews, many pictures made by Nicolae Grigorescu and Sava Hentia.

Iulia Haşdeu 14 November 1869, Bucharest – 29 September 1888, Bucharest) was a Romanian poet, the daughter of writer and philologist Bogdan Petriceicu Hasdeu. Despite dying young of tuberculosis at the age of 18, Iulia made many significant achievements. She wrote poems and prose, taught herself foreign languages and studied pianoand canto. She was the first Romanian woman to study at La Sorbonne University in Paris. In her honour, her father built the controversial Iulia Hasdeu Castle in Câmpina, Romania. By the time she was 8 she had already written a study on Mihai Viteazu, graduated primary school and knew French, English and German.


Castelul „Iulia Hasdeu” este un castel din municipiul Câmpina, România, construit între anii 1893 și 1896. Muzeul a fost construit pentru comemorarea Iuliei Hasdeu, fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, care a murit la 19 ani de tuberculoză. Iulia Hasdeu, o tânără considerată genială, a fost și primul român care a absolvit facultateaSorbona din Paris. 

Primul război mondial a afectat Castelul Iulia Hasdeu, care necesita reparații încă dinaintea morții constructorului său, savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu (1896). Sarcina de realizare a lucrărilor de restaurare este preluată în anul 1924 de către Ateneul Popular "B.P.Hasdeu" din Câmpina. Cel de-al doilea război mondial agravează starea construcției până în anul 1955, când numele său este înscris pe Lista Monumentelor Istorice, sub codul PH-II-m-A-16395.

Castelul a fost restaurat între anii 1962-1964, Comisia Monumentelor Istorice luând decizia să-l transforme în muzeu. Grație profesorului de istorie Nicolae Simache, cel care a fondat aproape toate muzeele din județul Prahova, aici va fi deschis la data de 9 aprilie 1965, Muzeul Memorial "B.P.Hasdeu".

Afectat de cutremurul din 4 martie 1977, Castelul intră într-un lung proces de restaurare și consolidare. Ca urmare a eforturilor comune ale Inspectoratului pentru Cultură Prahova, ale Consiliului Municipal Câmpina, ale Muzeului de Istorie și Arheologie și ale Fundației "Hasdeu", ritmul lucrărilor a fost grăbit. După ce în perioada 1977-1994 a suferit numeroase lucrări de consolidare și restaurare, la data de 17 iunie 1994, Muzeul Memorial "B.P.Hasdeu" este deschis parțial și apoi la 25 februarie 1995, el este pus în întregime la dispoziția publicului vizitator, deși lucrările de restaurare nu se sfârșiseră.

Vizitatorii care trec pragul muzeului pot admira portretele membrilor familiei Hasdeu, obiectele familiei Hasdeu, fotografii și documente originale, mobilierul vechi de peste un secol, manuscrise și colecții ale revistelor conduse de marele filolog ori la care acesta a colaborat, ediții princeps ale cărților savantului, precum și tablouri valoroase semnate de pictori renumiți precum Sava Henția, Nicolae Grigorescu, G.D. Mirea sau Diogene Maillart.
De asemenea, în ansamblul expoziției un loc important îl ocupă preocupările spiritiste ale lui B.P.Hasdeu.

Ialomita Cave Monastery ✥۩♚۩✥

Facebook, 100 photos - http://goo.gl/U102VR
National Geographic - http://goo.gl/ma1pmB

English and Romanian - wikipedia
Another adventure in the Bucegi mountains, for the curious and the brave. A hiden hermitage in the mountains, a religious refuge that guards a natural speological monument of our country. I’m talking about Ialomitei Monastery, placed at the entrance to the cave that bares the same name… The monastery is quite old, guarding this places since the 16th century, when it was built by the ruler Mihnea the Bad. In all it’s years, the hermitage burnt down quite a few times, being rebuild more beautiful each time, the current building standing since 1901.

Acces to the cave is done by paying an 8 lei entrance fee. The cave is well iluminated, but it still wouldn’t hurt to have a flashlight with you and some warm clothes (the temperature in the cave drops considerably from the outside one)… Lots of stairs, some woow, some dug in stone, ocasional mud and moisture that drips from the ceiling right down the back of your neck to chill you good, a spring that crosses the lenght of the cave, a few wooden bridges, caverns some real tiny, some amazingly huge, all of these await you along Ialomitei Cave. The distance that can be traveled in the cave is about 400 meters, until the last room caled “the altar”…

Inca o aventura in Muntii Bucegi pentru cei curiosi si curajosi. Un schit ascuns in munte, un refugiu religios ce pazeste un monument natural de speologie al tarii noastre. Este vorba de Manastirea Ialomitei, situata la intrarea in pestera cu acelasi nume… Manastirea este destul de veche, pazind aceste locuri inca din secolul XVI cand a fost ctitorita de voievodul Mihnea cel Rau. Dealungul timpului a ars de mai multe ori, dar de fiecare data a fost reconstruita mai frumoasa, schitul actual fiind ridicat in 1901.

Accesul in pestera se face in urma achitarii unei mici taxe de 8 lei. Pestera este iluminata bine, dar tot nu strica poate sa aveti la voi o lanterna si niste haine mai groase (temperatura in pestera scade considerabil fata de temperatura de afara)… Scari multe, din lemn, cateva sapate in stanca, noroi ocazional si umezeala ce mai pica de pe tavan fix pe ceafa pentru a va racori putin, un parau suberb ce strabate pestera, cateva podulete de lemn, grote mai mici si sali enorme, toate acestea va asteapta dealungul acestei pesteri. Distanta ce se poate parcurge este de 400 de metrii, pana la ultima camera numita “La altar”…

miercuri, 22 octombrie 2014

Ialomicioara Cave

1. Facebook, 100 photos - http://goo.gl/KzeIj7
2. Facebook, 100 photos - http://goo.gl/amqV1o
National Geographic - http://goo.gl/31kmNP

English and Romanian - wikipedia
Cave Monastery Ialomita. The springs are needed Ialomitei hermits since the fifteenth century. Since the sixteenth century their number has increased with the development of life hesychastic in Arges, in Muscel and at the foot of the Fagaras Mountains. Ialomitei Monastery was built in sec. XVI at the entrance to Cave Ialomitei , being founded by Prince Mihnea the Bad Romanian Country. In about 200 m deep cave is a stone called " Altar Stone ", where according to tradition sin the holy hermits. Wooden building from entering the cave Ialomitei burned in 1818 and rebuilt by Father Gheorghe Ion Baltag and monk of Petrosa Gerontius. Around them were many cells that are needed pious monks.

In the first half of the nineteenth century he lived in Little Cave Ialomicioarei a hermit who is not cunoateste name and any place where committed, along with bear, the only known case in Romanian monasticism is nevoieste when a hermit and is served by animals wild. ctualul Ialomitei monastery located near the cave was built in 1901 with the participation of many founders and shepherds in the area, the main founder of the monk Jerome II. The church was consecrated in 1911 by the abbot Dionysius of Sinaia Monastery, with the blessing of His Eminence Metropolitan Athanasios. The church was destroyed by fire in 1961 but, by the care and expense of Patriarch Justinian pr. Marinoiu Macarius, Fr. Pimen Stoichici and pr. Dumitru Breajcu was restored. In 1994 started the construction of new churches throughout the cave entrance, and on 29 June 1996 was consecrated by Archbishop Basil Costin, dedicated to " St. Apostles Peter and Paul."

Monument of nature, the cave Ialomicioara or Ialomita is situated in the Ialomiţa Gorge, Bucegi Mountain, on the SE slope of the Bătrâna Mountain, at 1530 m altitude and 10 km down from the beginning of the valley. The cave is 804 m long. It has fossil and active chambers on two floors having a difference of 60 m. between them. The interior temperature is 9 - 12 °C. That is one of the most beautiful caves in Romania. Many skeletons of Ursus spelaeus were found here. The cave is equipped for safety visits with wooden paths and stairs and electric light. There is a hermitage at the entrance of the cave, called "Schitul Peştera", founded in the first half of the 16th century, burnt and rebuilt several times. After 1993 a new church was rebuilt at the entrance of the cave.

Ialomita Cave is located in the Bucegi Mountains, on the right side of the Ialomita River Gorges. This cavity extends over a length of 480 meters, on one level, and consists of galleries and theaters. At the cave’s entrance we find Ialomita Monastery, dating from the 6th century and founded by Prince Mihnea. The first room of the cave was named after the leader. In continuation of this room, follows the Pasaj gallery, Decebal and St. Mary halls(named so for its resemblance of a concrete with the statue of the Virgin Mary). Bears Hall is the largest room of the cave, where it has been uncovered cave bear bones. Then it follows the Fundul Pesterii gallery, Water’s gallery and The Altar. This last room accessible to the visitors, got the name because of the stalactites that are positioned as a church altar. Ialomita Cave can be visited to the Altar room, the accessible tourist area having of 400 meters of about 480 meters in length.

Manastirea Pestera Ialomitei. La izvoarele Ialomitei se nevoiau sihastrii inca din secolul XV. Incepand cu secolul XVI numarul lor s-a marit, odata cu dezvoltarea vietii isihaste in Arges, in Muscel si la poalele muntilor Fagaras. Manastirea Ialomitei a fost ridicata in sec. al XVI chiar la intrarea in Pestera Ialomitei, fiind ctitoria voievodului Tarii Romanesti Mihnea cel Rau. In adancul pesterii la aproximativ 200 m se afla o piatra, numita "Piatra Altarului", unde dupa traditie sihastrii savarseau cele sfinte. Constructia din lemn de la intrarea in Pestera Ialomitei a ars in 1818 fiind reconstruita de preotul Gheorghe Ion Baltag si ieromonahul Gherontie din Petrosita. In jurul ei se aflau mai multe chilii in care se nevoiau cuviosii calugari. In prima jumatate a secolului XIX s-a nevoit in Pestera Mica a Ialomicioarei un sihastru, caruia nu i se cunoateste numele si nici locul unde s-a savarsit, impreuna cu urs, fiind singurul caz cunoscut in monahismul romanesc cand un sihastru se nevoieste si este slujit de animale salbatice. ctualul schit aflat aproape de Pestera Ialomitei a fost ridicat in 1901 de mai multi ctitori si cu participarea ciobanilor din zona, ctitorul principal fiind ieromonahul Ieronim II. Biserica a fost sfintita in 1911 de staretul Dionisie al manastirii Sinaia, cu binecuvantarea IPS mitropolit Atanasie. Biserica a mai fost distrusa de foc in 1961 insa, prin grija Patriarhului Justinian si cu cheltuiala pr. Macarie Marinoiu, pr. Pimen Stoichici si pr. Dumitru Breajcu, a fost restaurata. In 1994 s-a inceput constructia unei noi biserici tot la intrarea in pestera, iar la 29 iunie 1996 a fost sfintita de IPS arhiepiscop Vasile Costin, cu hramul "Sf. Apostoli Petru si Pavel".

Peștera Ialomiței este o peșteră în Munții Bucegi, una din cele mai cunoscute din România. Se află pe versantul drept al Cheilor Ialomiței, în localitatea Moroeni, județul Dâmbovița, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomița, la o altitudine de 1.530 m. Este amplasată la circa 100 m în aval de morena frontală a Ialomiței, la altitudinea absolută de 1.660 m. Se desfășoară pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turiștilor, până în punctul numit „la Altar” urmând în amonte o porțiune de încă 80 m, cu galerii și sali. Diferență de nivel este de 60 m. Este străbătută de un pârâu. Peștera are o desfășurare mixtă, prezentând atât galerii cât și săli. Gura peșterii, în formă de semielipsă, se deschide pe o terasă orizontală, ce se găsește la 18 m deasupra fundului văii. Chiar la intrarea în Peșteră se află Mânăstirea Ialomiței, ridicată în secolul al XVI-lea, ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău. Mănăstirea a ars de mai multe ori până acum. Prima sală a peșterii poartă numele de Mihnea Vodă, având următoarele dimensiuni: lungimea de 115 m, lățimea de 15 m și înălțimea de 10-25 m. Înainte de 1924, prin această grotă curgea Râul Peșterii. Astăzi, pârâul intră în subteran înainte de a ajunge la grotă și se varsă mult mai jos, în Ialomița.

Ca majoritatea locurilor din Bucegi și în jurul Peșterii Ialomiței sunt țesute legende și povești despre puterile magice ale acesteia. Legendele fac parte din farmecul zonei, iar mulți turiști preferă să viziteze Bucegii și în căutarea dezlegării acestor mistere.

Printre cele mai cunoscute istorii despre Peșteră se numără întâmplările legate de încărcătura ei energetică. Sunt turiști care jură că aparatele foto sau de înregistrare nu mai funcționează sau că în fotografii apar ființe misterioase. La baza intrării în Peştera Ialomiţei există un străvechi cimitir al călugărilor, care au trăit aici cu secole în urmă. Pe unul dintre morminte lespedea este tot timpul caldă. Radiesteziştii au făcut măsurători şi şi-au dat verdictul: locul poartă, cu adevărat, încărcătură energetică. Dar specialiștii nu au putut spune de ce natură este această energie şi ce anume produce vibraţiile depistate în interiorul peşterii. Așa că deocamdată prezența energiilor face parte din experiența turiștilor care ajung la Peștera Ialomiței.

Legende locale spun și că în apropierea Peșterii oamenii pot găsi leacuri pentru boli .În vecinătatea peşterii Ialomiţa se află „Grota Pustnicului”. Aici are loc un fenomen ciudat, despre care localnicii ştiu din bătrâni. Pe o stâncă plată, puţin căuşată, se strânge apă provenită din condens, de pe pereţii peşterei. Aceasta se decantează greu, cam un litru, în 24 de ore. Se spune că aceasta are puteri tămăduitoare pentru orice boală şi multă lume urcă până sus, ca să bea și să ia și pentru acasă.

În Peștera se găseşte un bolovan despre care se spune că a fost dăruit oamenilor de Zamolxe, iar dacă îl atingi, ţi se îndeplineşte orice dorinţă.

Pentru că în fiecare legendă este și un sâmbure de adevăr, turiștii pot testa veridicitatea acestora vizitând obiectivul. În acest an au fost finalizate lucrările de reabilitare a Peșterii Ialomița, fiind refăcute instalaţiile electrice, căile de acces în peşteră, podeţele şi scările interioare, astfel încât lungimea traseului vizitabil este de 435 m. Taxa de intrare este de 10 lei pentru adulţi şi 5 lei prntru copii. Peştera Ialomiţei este deschisă de marţi până duminică între orele 9:00 – 18:00. Accesul se poate face cu trenul de la Gara Buşteni – telecabina Buşteni – Babele – telecabina Peştera, iar cu maşina pe traseul: Bucureşti – Sinaia (DN 71 spre Târgovişte) – Cabana Cuibul Dorului – Şaua Dichiului – Bolboci – Diana – Padina – Peştera

Cantacuzino Castle

Facebook, 10 photos - http://goo.gl/Wye3xx
National Geographic - http://goo.gl/3ezozI

English and Romanian-wikipedia
- Cantacuzino Castle is situated in Bușteni , Romania, in Zamora street. The building, whose construction works were completed in 1911, was conducted by the architect Gregory Cerchez at the request of Prince George Grigore Cantacuzino. The Castle belonged to the family Cantacuzino until nationalization of 1948, then became a sanatorium for the Ministry of Internal Affair. Now it is a museum.
- As any citizen of Bucharest trying to escape the heavy patriotic atmosphere of the city around the National Day of Romania (1st of December) we took some days off and we headed to the mountains in a cold but sunny day.

- As the main road going from Bucharest to Brasov (DN1 – National Road 1) was quite busy (as it is in any weekend or holidays), it took us more than two hours to get to the mountain area and we were already tired and looking for a nice place to stop when we reached Busteni and noticed the signs on the road’s poles inviting us to visit the Cantacuzino Castle. We followed the directions and discovered a beautiful old mansion located in the middle of a private domain on the edge of the forest.

- As we found out, the Cantacuzino Castle was erected by prince Grigore Cantacuzino, nicknamed “Nababul” (“The Mogul”) and inaugurated in 1911 (101 year ago!). It was built in neo-Romanian style in stone and brick after the plans of the Romanian architect Grigore Cerchez and it covers a total surface of 3148 sqm. The interior decorations create a strong romantic ambience. Stained glass windows, marble, brackets and ceilings with painted beams, wood, stone or wrought iron railings and bronze hardware represent a master of artistic craftsmanship. The white stone fireplaces decorated with polychrome mosaics complete the atmosphere of boyar residence.

- During the communist era, the castle served as a sanatorium and most of the original paint of the walls was covered with the green color to create the specific look of an hospital.

Several years ago, the land and the Cantacuzino Castle were bought by a group of investors who wanted to develop a luxury holiday and ski resort. Nowadays, probably because of the global economic recession, the plans have been postponed and the place is open for visitors as a museum.

We joined a small group and a nice old lady guided us through the castle giving us a lot of interesting information about the building and the old Byzantine noble family of Cantacuzino whose first member lived around 1094 (check Wikipedia page here for more info about the history of this old family).

The Cantacuzino Castle in Busteni is open for visitors every day from 10 to 18. On the main road from Bucharest to Brasov, once you are in Busteni, turn it right on Pescariei Street or Grivitei Street and then follow the signs.


- Castelul Cantacuzino din Bușteni este situat în cartierul Zamora, pe strada cu același nume. Clădirea castelului, ale cărei lucrări de construcție au fost finalizate în 1911, a fost realizată de arhitectul Grigore Cerchez la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino.

Clădirea a aparținut familiei Cantacuzino până la naționalizarea din 1948, devenind apoi un sanatoriu al Ministerului de Interne. Ea adăpostește astăzi un muzeu.

- Ansamblul castelului este format din 4 corpuri. Pavilionul central are o suprafață la sol de 1.200,30 m2 și 3.148,02 m2 în total (demisol, parter și etaj) și este construit dintr-o fundație de beton, pereți de piatră cioplită și acoperiș din țiglă. Pavilion de serviciu are parter și etaj, pentru o suprafață totală de 403,80 m2. Vila administrativă are un singur nivel, de 114,41 m2. Al patrulea corp îl reprezintă capela.

- În pavilionul central se găsește o colecție de heraldică reprezentând blazoanele familiilor înrudite prin alianță cu familia Cantacuzino, precum și portrete ale membrilor familiei din ramura munteană. Castelul a fost amenajat cu vitralii, plafoane cu grinzi pictate, balustrade din lemn, piatră sau fier forjat, șeminee cu piatră albă și ornamente din mozaic.

- În perioada în care clădirea a servit ca sanatoriu, pereții au fost vopsiți uniform. După retrocedare, a început un proces de restaurare a picturilor originale.

joi, 16 octombrie 2014

Bran Monastery ✥۩♚۩✥

National Geographic - http://goo.gl/vAQaMf
Facebook, 30 photos - http://goo.gl/1yRTii

English and Romanian - wikipedia
You do not need to be a mountaineer to enjoy the mountains from us. Even if your age or the health does not allow you to travel, or you're a little too easy (as I am, by the way) there are plenty of places where you can easily reach even by car, but where once reached you will feel like in heaven. One such place are the hills near Bran Monastery.
We get there easily on a forest road about 2 km from the Simon village, near Bran. Right on the top of the hill is the wooden church, small and neat, with a full of flowers garden arounded by the chambers. Isolated houses scattered on the hills, snowcapped mountains and a bright sun at the end of September. It didn’t feel,yet, the autumn: everything is green, only the heat seems calmer. A long road, bordered by a wooden fence, winding hilly - you go to the sunny path and is so beautiful it is that you would like to remain here.

Landscapes will not let you indifferent: around you extending Piatra Craiului Bucegi, Postăvaru and Magura Codlei Mountains. The monastery which guards the entrance on those hills, is one of the youngest monastic establishments. Next to it, a crucifix reminds passers about the Romanian soldiers who died during the Battle of Rucăr-Bran, during First World War. If you take a coat, lie down it in the dry grass and yellow as straw and a little rest in the sun - nothing else you need then. And if you intend to stay a day or two in one of the hills find hotel Inn on Balaban, a luxury guesthouse that preserves local note.


Nu trebuie să fii montaniard ca să te bucuri de munţii de la noi. Fie că vârsta sau sănătatea nu îţi permit, fie că eşti un pic prea comod (cum sunt şi eu, de altfel) sunt destule locuri în care poţi ajunge uşor, chiar şi cu maşina, dar unde o dată ajuns te vei simţi ca în rai. Un astfel de loc sunt dealurile de lângă schitul Bran.

Se ajunge acolo uşor, pe un drum forestier cale de vreo 2 km din satul Şimon, de lângă Bran. Chiar în vârful dealului este bisericuţa de lemn, mică şi îngrijită, cu o grădiniţă plină de flori. În jur sunt odăile, case izolate împrăştiate pe dealuri, munţii cu creste înzăpezite şi un soare strălucitor, de sfârşit de septembrie. Nu prea se simte (încă) toamna, totul e verde, doar căldura pare mai potolită. Un drum lung, mărginit de un gard din lemn, şerpuieşte pe dealuri – mergi pe cărarea însorită şi ai vrea să rămâi acolo, atât de frumos este.

Peisajele nu te vor lăsa indiferent – în jurul tău se întind Piatra Craiului, Bucegii, Postăvaru şi Măgura Codlei. Schitul, care străjuieşte intrarea pe acele dealuri, este unul dintre cele mai tinere aşezăminte monahale. Lângă el o troiţă aminteşte trecătorilor de ostaşii români căzuţi în timpul luptelor din culoarul Rucăr-Bran, în timpul Primului Război Mondial. Îţi iei haina, o întinzi pe jos în iarba uscată şi galbenă ca paiul şi te odihneşti un pic la soare – nimic altceva nu îţi mai trebuie atunci. Iar dacă vrei să stai o zi sau două, pe unul dintre dealuri găseşti Hotelul Inn on Balaban, o pensiune de lux care păstrează nota locală.

Schitul Bran este un schit ortodox inaltat peste zgomotele lumii, pe o culme muntoasa, la marginea cerului, in luna aprilie a anului 2006. La acest schit se ajunge pornind pe drumul ce pleaca din localitatea Simon, afla pe culoarul Rucar-Bran. Locul este strajuit de minunate creste muntoase: Masivul Piatra Craiului, Masivul Bucegi, Masivul Postavaru si Magura Codlei. Locul a fost ales, atat pentru odihna si linistea ce domneste aici, cat si pentru amintirea tuturor martirilor care si-au dat viata in luptele ce au avut loc pe Culoarul Rucar-Bran, in cadrul Primului Razboi Mondial. Intru cinstirea jertfei, in curtea manastirii a fost inaltata o troita frumos sculptata in lemn. Schitul se afla sub indrumarea Arhiepiscopiei Sibiului.

Biserica schitului poarta drept hram "Soborul Sfintilor Apostoli", praznuit la data de 30 iunie. Paraclisul schitului, care inca nu este terminat va purta drept hram "Duminica Sfintelor Mironosite". Slujbele si rugaciunile se inalta lin catre cer. Zilnic, maicile si parintele din Schitul Bran se roaga pentru pacea lumii si mantuirea drept-credinciosilor crestini. Slujbele se savarsesc zilnic, incepand cu orele 19.00, respectiv 04:30, iar in duminici si sarbatori, de la orele 19.00, respectiv 09.00. Randuiala locului a statornicit ca Taina Sfintei Spovedanii si Sfanta Impartanie a soborului sa fie cel putin saptamanale, iar in incinta asezamantului sa fie oprit consumul de carne. Nevointele sunt trepte nesfarsite spre dobandirea vietii celei ingeresti.

In pronaosul bisericii schitului sunt asezate, spre inchinare, intr-o raclita de lemn, particele din Sfintele Moaste ale Sfantului Sfintit Mucenic Teodosie de la Brazi si ale Sfintilor Cuviosi Mucenici din Muntele Sinai.
In afara indeletnicirilor obisnuite traiului monahicesc, obstea Schitului Bran este angrenata totodata in activitati culturale (traduceri si diortosiri ale unor scrieri teologice sau duhovnicesti; participari la simpozioane, conferinte si emisiuni radio-TV), precum si in felurite actiuni caritative (mai ales in colaborare cu Fundatia Vasiliada a Patriarhiei Romane si cu Spitalul de Neurologie Bran).
- De asemenea, ansamblul monastic, aflat in curs de constructie, include spatii destinate amenajarii unor ateliere de iconografie si sculptura in lemn, dotarile necesare fiind deja achizitionate. Biblioteca schitului - careia i se va rezerva un intreg salon in incinta viitorului corp de chilii, insumeaza la ora actuala 2.000 de volume (teologie, filosofie, istorie, memorialistic, literatura romana si universala).

Unul dintre foarte tinerele asezăminte monahale ale Arhiepiscopiei Sibiului, fiinţând din luna aprilie a anului 2006, Schitul Bran este aşezat pe varful dealului care strajuieşte satul Şimon - arondat comunei Bran - intr-o zonă de un pitoresc aparte, oferind o impresionantă panoramă asupra celor patru importante forme de relief care il inconjoara: Masivul Piatra Craiului, Masivul Bucegi, Masivul Postăvaru şi Măgura Codlei. Printr-o altă fericită potrivire, locul pe care a fost ctitorit schitul este imbibat de sângele şi osemintele ostaşilor români căzuţi în luptele de rezistentă purtate de-a lungul culoarului Rucăr-Bran în Primul Război Mondial. De altfel, întru cinstirea jertfei lor a fost înalţată şi o troiţă comemorativă în imediata vecinătate a bisericii.

Biserica mare prăznuieşte ca hram Soborul Sfinţilor 12 Apostoli (30 iunie), în vreme ce hramul viitorului paraclis va fi Duminica Sfintelor Mironosiţe. Potrivit programului liturgic al schitului, slujbele se savârşesc zilnic începând cu orele 19 respectiv 4:30, iar in duminici şi sărbători, de la orele 19 respectiv 9. Rânduiala locului a statornicit ca spovedania şi impărtăişrea soborului să fie cel puţin săptămânale, iar în incinta aşezământului să fie oprit consumul de carne.
În pronaosul bisericii schitului, sunt aşezate spre închinare într-o răcliţă de lemn părticele din sfintele moaşte ale Sfântului Sfinţit Mucenic Teodosie de la Brazi şi ale Sfinţilor Cuvioşi Mucenici din Sinai.

Bran Castle

National Geographic - http://goo.gl/kFuJau

English and Romanian-wikipedia
- Bran Castle, situated near Bran and in the immediate vicinity of Braşov, is a national monument and landmark in Romania. The fortress is situated on the border between Transylvania and Wallachia, on DN73. Commonly known as "Dracula's Castle" (although it is one among several locations linked to the Dracula legend, including Poenari Castle and Hunyad Castle), it is marketed for resale in 2014 as the home of the titular character in Bram Stoker's Dracula. There is, however, no evidence that Stoker knew anything about this castle, which has only tangential associations with Vlad III, voivode of Wallachia, the putative inspiration for Dracula. As discovered by the Dutch author Hans Corneel de Roos, the location Bram Stoker actually had in mind for Castle Dracula while writing his novel was an empty mountain top, Mount Izvorul Călimanului, 2,033 m high, located in the Transylvanian Călimani Alps near the former border with Moldavia.

- The castle is now a museum open to tourists, displaying art and furniture collected by Queen Marie. Tourists can see the interior individually or by a guided tour. At the bottom of the hill is a small open air museum park exhibiting traditional Romanian peasant structures (cottages, barns, etc.) from across the country. As of 2014, the castle is reportedly for sale.

- In 1212, Teutonic Knights built the wooden castle of Dietrichstein as a fortified position in the Burzenland at the entrance to a mountain valley through which traders had travelled for more than a millennium, but in 1242 it was destroyed by the Mongols. The first documented mentioning of Bran Castle is the act issued by Louis I of Hungary on November 19, 1377, giving the Saxons of Kronstadt (Braşov) the privilege to build the stone citadel on their own expense and labor force; the settlement of Bran began to develop nearby. In 1438–1442, the castle was used in defense against the Ottoman Empire, and later became a customs post on the mountain pass between Transylvania and Wallachia. It is believed the castle was briefly held by Mircea the Elder of Wallachia during whose period the customs point was established. The Wallachian ruler Vlad Ţepeş (Vlad the Impaler) 1448–1476 does not seem to have had a significant role in the history of the fortress, although he passed several times through the Bran Gorge. Bran Castle belonged to the Hungarian Kings but due to King Vladislas II’s failure to repay loans, the city of Brasov gained possession of the fortress in 1533. Bran played a militarily strategic role up to the mid-18th century.

In 1920, the castle became a royal residence within the Kingdom of Romania. It became the favorite home and retreat of Queen Marie. The castle was inherited by her daughter Princess Ileana who ran a hospital there in World War II: it was later seized by thecommunist regime with the expulsion of the royal family in 1948.

In 2005, the Romanian government passed a special law allowing restitution claims on properties illegally expropriated, such as Bran, and thus a year later the castle was awarded ownership to Dominic von Habsburg, the son and heir of Princess Ileana.

In September 2007, an investigation committee of the Romanian Parliament stated that the retrocession of the castle to Archduke Dominic was illegal, as it broke the Romanian law on property and succession. However, in October 2007 the Constitutional Court of Romania rejected the parliament's petition on the matter. In addition, an investigation commission of the Romanian government issued a decision in December 2007 reaffirming the validity and legality of the restitution procedures used and confirming that the restitution was made in full compliance with the law.

On May 18, 2009, the Bran Castle administration was transferred from the government to the administration of Archduke Dominic and his sisters Maria-Magdalena Holzhausen and Elisabet Sandhofer. On June 1, the Habsburgs opened the refurbished castle to the public as the first private museum of the country and disclosed with Bran Village a joint strategic concept to maintain their domination in the Romanian tourist circuit and to safeguard the economic base in the region.


- Castelul Bran este un monument istoric și arhitectonic, situat în Pasul Bran-Rucăr, la 30 de kilometri de Brașov. Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noiembrie 1377 în Zvolen confirmă sașilor din Scaunul Brașovului (totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis) dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran (promiserunt novum castrum in lapide Tydrici edificare). Cu această ocazie, regele promite brașovenilor că, dacă Țara Românească va ajunge "în mâinile noastre", atunci vama va fi mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran. Referința din textul documentului din 1377 cu privire la o "nouă cetate de piatră", permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche. Această cetate, probabil din lemn, a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul al XIII-lea teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia.

În anul 1395 Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.

- În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419. În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere. În1498 cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Brașovului.

- În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. Însă la moartea sa regina l-a înstrăinat, lăsându-l moștenire fiicei ei preferate, principesa Ileana, căsătorită cu un membru al fostei familii imperiale de Habsburg. După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român. Castelul a fost deschis vizitelor publice începând cu 1956, fiind amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993. Castelul se redeschide ca muzeu și reintră în circuitul turistic. La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice, castelul este retrocedat legal moștenitorilor din familia de Habsburg. Cu toate acestea statul român, prin Ministerul Culturii, îl va administra tranzitoriu și în următorii trei ani.

- La data de 1 iunie 2009 castelul, cândva proprietate a Brașovului, intră pe deplin în posesia moștenitorilor, Arhiducele Dominic, Arhiducesa Maria Magdalena și Arhiducesa Elisabeta, fiind astfel definitiv înstrăinat.

miercuri, 8 octombrie 2014

Biserica Sf. Mercurie si Ecaterina-Suceava, Radaseni ✥۩♚۩✥

Facebook, 40 photos - http://goo.gl/X4odCX

Biserica Sfantul Mercurie si Sfanta Ecaterina este o biserica ortodoxa din localitatea Radaseni, judetul Suceava, la mica distanta de orasul Falticeni. Localitatea Radaseni se afla amplasata in partea de nord a Moldovei, la 3 kilometri distanta de Falticeni si la 30 kilometri de Suceava. Localitatea Radaseni se afla amplasata in sudul judetului Suceava, pe zona fostei granite ce delimita Bucovina de regatul Austro-Ungar. 

Inceputul asezarii Radaseni se pierde in negura timpului, dinainte de descalecatul Moldovei, satul fiind atestat de cercetarile efectuate de Nicolae Balcescu si Grigore Butureanu, intre anii 1888-1895, si continuate de profesor Vasile Ciurea, in anul 1930, care a gasit urme preistorice ce situeaza localitatea Radaseni printre statiunile preistorice ale paleoliticului tarziu. Primele documente care atesta existenta satelor sunt: documentul oficial "Uricul" din 16-II-1424, prin care Alexandru cel Bun daruieste lui popa Iuga satul megies Buciumeni. Prin acest document, popa Iuga mai primeste 13 sate, printre care si satul Radaseni, al patrulea mai sus de Buciumeni. Pentru a putea intra in comuna trebuie sa treceti de poarta de intrare in comuna, poarta care dateaza din anul 1978. 

Vorbind despre aceasta localitate, Mihail Sadoveanu spune: "De la Falticeni, adica satul lui Foltic, apuci in sus, spre miaza-noapte, pe langa vechea razesie a Buciumenilor, care mai pastreaza hartia domneasca a lui popa Bucium de la Alexandru Voda Batranul, prin marginea oprisenilor, adica asezarea lui Opris, si nu umbli pe jos decat o pret de jumatate de ceas pana la dealul ce se cheama horbaza apoi treci printr-o zona de gradini si frumoase gospodarii." Biserica Sfantul Mercurie si Sfanta Ecaterina din Radaseni - scurt istoric 

Biserica este amplasata pe un deal al localitatii, intr-un spatiu care ofera privirii nebanuite bucurii. Drumul spre biserica poate fi strabatut atat cu masina cat si pe jos. Aceasta biserica este monument istoric. Peretii bisericii sunt din lemn iar acoperisul este din sindrila. In curtea bisericii se gaseste casa de praznuire din scandura si acoperis din tabla. Turnul clopotnitei este construit din lemn si acoperit cu tabla. Biserica de lemn din Radaseni ocupa 204 metri patrati, din totalul de 3.433 metri patrati pe care ii are curtea bisericii. Biserica Sfantul Mercurie si Sfanta Ecaterina din Radaseni, ctitoria lui Tomsa-Voda, a fost construita intre anii 1611-1622. Cu vechea sa istorie, inca din vremea domnitorului Stefan Tomsa, Biserica "Sfantul Mercurie si Sfanta Ecaterina", stalp de credinta si spiritualitate, aduce si astazi urmasilor Sfantului Stefan cel Mare, pace si binecuvantare precum si mandria de a fi locuitor al acestor meleaguri. 

La inceputul secolului al XVII lea, pe tronul Moldovei ajunge domnitorul Stefan Tomsa, care, la rugamintea oamenilor, a daruit Radasenilor o bucata de pamant si le-a construit o biserica. Traditia locului mai marturiseste si faptul ca Stefan Tomsa ar fi invatat carte in satul Radaseni, unde si-a petrecut o parte din copilarie. Fiind legat sufleteste de aceste meleaguri, cand ajunge domnitor, el inalta o biserica in Radaseni, dar nu inainte de a declara satul drept "sat domnesc". O dovada a faptului ca biserica este ctitorita de Stefan Tomsa este si o lingurita de aur, care astazi se afla la Manastirea Neamt, cu urmatoarea inscriptie gravata: “si am daruit-o pre ea spre a se ruga pentru noi in Biserica din Radaseni, unde este hramul Marelui Mucenic Mercurie. Io Stefan Vv. Tomisevici (Tomsa) 1621-1623." 

Biserica a fost ridicata de mesteri anonimi, din lemn, pe o temelie de piatra ,ulterior a suferit modificari care i-au schimbat aspectul initial. Pridvorul a fost adaugat in anul 1909. Se pare ca ca pictura a fost realizata de mesteri condusi de Iulian ieromonahul, in 1876, din acest an datand si policandrul. Actuala pictura de pe bolta naosului si din altar dateaza din anii 1935-1938 si a fost executata de pictorii Victor Gallin si Stefan Streinu din Botosani. 

Dintre temele iconografice atrage atentia in mod deosebit tabloul votiv, unde sunt reprezentati, pe peretele sudic, voievodul Stefan Tomsa al II-lea si Elena Doamna, tinand in maini chivotul bisericii. Incepand din anul 1996, timp de 8 ani, Biserica Sfantul Mercurie a suferit o reparatie capitala, intrand intr-un amplu proces de restaurare, incercandu-se readucerea ei la starea initiala si eliberarea de toate elementele care stricau stilul initial. Restaurarea a atins toate elementele bisericii, incepand cu temelia si terminand cu acoperisul. Pictura a fost curatata de fumul depus si s-a scos la suprafata primul strat de pictura, de o frumusete remarcabila.

marți, 7 octombrie 2014

Izvorul Muresului Monastery ✥۩♚۩✥

Facebook, 30 photos - http://goo.gl/iLv49h

English and Romanian
The Orthodox Monastery of the Assumption of Virgin Mary from Izvoru Muresului, also known as 'the monastery of Romanians everywhere', is the place where all Romanians can find their peace and solace. The scenery around the monastery, the story of its building and the peacefulness felt by visitors once they passed beyond the monastery gates, make them think of a 'slice of heaven.'

Located off the national road linking Miercurea Ciuc with Gheorgheni and surrounded by a stone wall as the medieval churches used to be, the monastery from Izvoru Muresului was built in a record time, due to the care of the Archbishop of Covasna and Harghita, His Eminence Ioan Selejan. Soon after he was installed Bishop, in 1994, His Eminence Ioan realized the need of building a monastery for Romanians everywhere to gather here for the major religious feasts, in the context in which there didn't exist any monastery in the area where Romanians could go for celebrating and praying on such important occasions, being forced to cross the mountains and go to the places of worships existing in Moldavia.

'The need was felt for a communion between the Romanian communities in the area, scattered across the mountains as they were, and I decided that they should have a place where to be able to gather at least for the major holidays,' said the Archbishop.

The monastery was built on the precise spot of a former sty and landfill. 
His Eminence recounted how, while he was looking for a place where to build the monastery, a local from Miercurea Ciuc offered him 'a sty and ten acres of land at Izvoru Muresului.' The high priest received the offer with joy, while he was already starting to imagine how the monastery would look like.

'The idea of being offered a sty to build a monastery on its precise spot sounds more like mockery. However, I went there, I saw the sty and the next thing I know is that I was already started to imagine how I should part it. Right here the chapel, here the priest's room, there the kitchen and the monk cells,' said the Archbishop. One day, while walking down the Mures, through the woods, not far from the sty, His Eminence met an old man, who told him that he was standing right then on 'the priests' land.' And that's how he found out that, actually, the four hectares of land that today belong to the monastery used to belong to the Orthodox parish from Izvoru Muresului, which he later discovered it was bought by Christians, in 1936, with the intention to erect a monastery there. However, the locals weren't able to stick to their plans and see their dream come true, because of the World War II and the dark times that followed.

His Eminence Ioan believes that he was chosen by God to build the monastery, which walls were finally standing thanks to the prayers of tens of faithful who, over the years, wanted to see this monastery in place. 'While until that moment I used to think that I was the initiator of the plan to build the monastery, now I believe that I was only the second one to come up with this idea. It was not me, but these Christians who, while crossing the mountains to Moldavia, to go to the Neamt, Agapia and Varatec monasteries, while seeking the holy settlements over the years, they may have thought to themselves: how great would it be if we had our own monastery at home. And here it is, 60 years later, God chose me to make their dream come true and I believe now that this monastery it's the result of their prayers. It was not my ambition [...] but the result of so many believers' prayers to heaven to send someone here to build a monastery on the plot of land that they had bought especially for this purpose back in 1936,' said Archbishop Ioan. 

The foundation stone of the monastery was laid in 1996 and the whole construction was already completed 22 months later, within a record time, the high priest saying that he felt the people's prayers during the entire time of the construction works. 'I felt their prayers during the entire time of the construction works at the monastery. Within 22 months we already had the big structure in place and almost one kilometre of monastery wall and every other building there started, which is a lot,' said His Eminence Ioan Selejan.

The monastery was inaugurated for the first time on August 15, 1999, and consecrated one year later, in the presence of the Patriarch back then, His Holiness Teoctist.

The Monastery from Izvor Muresului, showing a Brancovenesc style, pleases the eye not only through the beauty of the buildings and the beautiful scenery surrounding it, but here there is also the largest fresco painted in Romania, made in Neo-Byzantine style, about which father Ioan said that it covers 'thousands of square metres.' The paintings on the monastery walls tell the history of the people living in this area, by marking its most important events.

'Among the paintings on the monastery walls there are also some that tell about the history of the Romanian people, ever since the Genesis and until today, with a clear pedagogic intent. Thus, any of the pilgrim groups or the groups of children with their teachers who come to the monastery are told, through images, colour, about the history of Romania, which is practically an entangled history of the Church and of the Romanian people, since the Church is an institution that belongs to the people [...] There are stories about Brancoveanu, Mihai Viteazu (Michael the Brave), Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Nicolae Balcescu, Horia, Closca and Crisan and all the great men of Romania who, in one way or the other, brought their essential contribution to the building of Romania,' said the high hierarch.

The painting was made by painter Liviu Dumbrava, with whom His Eminence collaborated in Jerusalem, when the former painted a Romanian church there. The iconostasis of the church is also very rare, being made of wild pear-tree, its form and sculpture also very special.

The monastery's abbess is Miriam Oprea who, under the guidance of His Eminence, worked side by side with the workers during the building of the holy settlement. Nun Miriam is a gentle but very determined woman who always has a kind word for those who come to the monastery with a pure heart. The monastery also hosts one of the most modern religious painting workshops in Romania, where the nuns already painted almost 20 altarpieces for monasteries around the country.

'The paintings were made in the workshop at the monastery and they are now in churches in over 20-22 localities countrywide, so that, when they go to church, the faithful are looking at the paintings made by the nuns from Izvoru Muresului Monastery,' said Archbishop Ioan. Moreover, the nuns also make church vestments here and various other cult objects, some of them available at the shop at the monastery and also wood carvings.

The nuns also take care of the whole place to look like 'the Garden of Heavens', with tens of species of flowers, especially roses of all colours, and also a glasshouse and they even breed animals at the monastery, so that they are sure to eat healthy food and also to give pilgrims healthy food. For every pilgrim who stops by the Izvoru Muresului Monastery gets something to eat and can also spend a night here for only a small amount. The pilgrims are allowed to participate in the religious services held during the day and the evening, they can walk through the garden or rest in the nearby woods, where the nuns put gazeboes. Among the nuns who live here some speak several foreign languages, so that they can gladly offer information to foreign tourists arriving at the monastery. 

Izvoru Muresului — Monastery of Romanians Everywhere 
For many years, the Izvoru Muresului Monastery was nicknamed 'the monastery of Romanians everywhere', since, His Eminence Ioan explained, 'under the roof of the monastery there also takes place the Summer University from Izvoru Muresului, following the pattern of the University that was founded by historian Nicolae Iorga in Valenii de Munte.'

Every year, invited to attend this event are Romanians from all continents who come here to ask for the blessing of the Archbishop and receive messages of encouragement and solidarity. Among those who come to Izvoru Muresului are also Romanians from the communities along Romania's borders, who are exposed to a powerful denationalization process and for whom the religious service delivered in Romanian language represents a great joy.

The Monastery represents a joy for Romanians from Harghita and Covasna counties, for they have now their place where they can pray to the Mother of God to strengthen their faith inherited from their ancestors and to help them maintain their national identity. 'For the Romanians living here the monastery represents a joy, a spiritual solace and also a place where they can gather every year, at least once a year, for the Assumption of Virgin Mary, and meet with their brothers from Covasna and from all the other neighbouring counties. This is a monastery of joy and they live now with the feeling that they are not alone here, in this space between the mountains,' said His Eminence Ioan.

All those who come to the monastery located 'at the bottom of Hamasul Mare Mountain, in between the two chums, Oltul and Muresul', as Abbess Miriam Oprea like to put it, find a place of faith, solace, and beautiful scenery. The Izvoru Muresului Monastery is, as the famous cultural personality Razvan Theodorescu used to say 'the most beautiful Romanian and Orthodox 

                           - ღ ¨˜”°º•..all right reserved by ja ja bin..•º°”˜¨ღ -

Patimile românilor, precum coroana de spini a lui Hristos

Mănăstirea de la Izvorul Mureşului nu s-a ridicat doar din dorinţa cuiva ci dintr-o necesitate spirituală şi din voinţa lui Dumnezeu, înainte de toate. Pentru că în decursul istoriei Biserica Ortodoxă din Ardeal a avut multe de pătimit aici, în pământul său strămoşesc, nefiind recunoscută multă vreme, rană care şi astăzi mai sângerează. Odată cu Dictatul de la Viena, din anul 1940, multe biserici ortodoxe din inima ţării au fost distruse, pustiite, într-un proces dirijat care încerca să desăvârşească "opera" începută de generalul Bukow pe la 1761. Aşa se face că, după 1994, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei, în multe lăcaşuri de cult ortodoxe din cele două judeţe creşteau rugi de mure ce înroşeau cu sângele lor altarele, precum coroana de spini fruntea Mântuitorului. Doar două candele aprinse mai ţineau vie flacăra Ortodoxiei în toată zona: Mănăstirea Sfântul Ilie şi Mănăstirea Doamnei din imediata apropiere a oraşului Topliţa. Mulţi români treceau munţii pentru a se hrăni din prescura vieţii duhovniceşti plămădită în mănăstirile moldave.

Iată de ce atunci când, în 1996, după praznicul Schimbării la faţă, Înalt Preasfinţitul Ioan a aşezat piatra de temelie a acestui sfânt lăcaş ortodox, se săvârşea până la urmă un act de dreptate poporului dreptmăritor românesc din inima ţării, văduvit atâta timp de altarele lui ortodoxe.

Ridicarea impunătorului aşezământ s-a făcut cu multă trudă şi jertfă. "Nu există clădire, nu există nimic înălţat aici pentru care să nu se fi vărsat lacrimi", după cum îmi spune maica Miriam. Şi încercările nu au fost puţine. Când totul era aproape gata, rătăciţi din neamul lui Attila au intrat cu maşinile dând de pereţi porţile mănăstirii şi călcând totul sub roţi. Într-o altă zi, zidul de piatră a fost pângărit cu îndemnuri revoltătoare ("Afară de pe pământul secuiesc!") şi numai curajul, înţelepciunea arhiepiscopului şi rugăciunile maicilor au zădărnicit provocările. Din nou, Dumnezeu, prin puterea Lui, învingea rătăcirea şi ura.

Şi toate acestea se petreceau doar pentru că românii îşi regăsiseră, după secole, identitatea spirituală într-un ţinut în care doar vicisitudinile vremurilor au făcut ca ei să fie minoritari în propriul lor pământ.

Pruncul Iisus aducând apă împreună cu Maica Sa

Păşesc aproape mut dincolo de poartă, neştiind ce să admir mai întâi: miile de flori, clădirile albe, atât de româneşti în stil şi totuşi altfel decât altele, peisajul mirific sau pictura ce împodobeşte interiorul clădirilor, unică în ţară şi în lume. Şi peste toate acestea cerul curat, de un albastru special, întâlnit numai aici la poalele munţilor din care izvorăsc cele două râuri, aşeza ca un ştergar ţărănesc o dungă de nori.

Mă hotărăsc cu greu spre ce să mă îndrept mai întâi. Privesc şi mă minunez. Şi în cele din urmă mă hotărăsc să le văd pe toate, pe îndelete.

Intru aşadar în biserica mănăstirii cu sentimentul că urc la cer. Dar nu, cerul se coborâse pe pământ. Totul aici respiră armonie şi echilibru, întocmai ca vremurile marilor domnitori munteni Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu, în timpul cărora cultura şi arta au înflorit definind stiluri inconfundabile, repetate iată peste veacuri şi în lucrarea de la Izvorul Mureşului. Fresca lăcaşului, neobizantină, realizată de pictorul Liviu Dumbravă de la Gura Humorului, decoraţia catapetesmei, preluată după modelul iconostasului din paraclisul Mănăstirii Dealu, icoanele, pictate de maici în mănăstire, topesc într-un tot românesc trăiri atât de familiare, atât de liniştitoare încât chiar simţi că te afli într-un loc ce prefigurează fericirea din Rai.

Mă închin şi ies, pornind pe firul unei alei spre corpul de chilii al maicilor, care domină prin dimensiunile sale întregul ansamblu. Aici se află şi paraclisul de iarnă al mănăstirii, închinat Înaintemergătorului Ioan.

Holurile clădirii sunt pictate în tehnica frescă, fiind împodobite cu scene iconografice tematice. Cele din foişor prezintă binecuvântarea revărsată de Dumnezeu asupra mult încercatului popor român, de la geneza sa până la sfârşitul lumii, scenele de istorie laică şi cele bisericeşti îmbinând într-o originală expresie sentimente de mândrie şi evlavie creştină.

Întregul parter al corpului de chilii prezintă toţi sfinţii români, într-o ordine cronologică, începând de la martirii primelor secole creştine, primii ierarhi, cuvioşi întemeietori de mănăstiri, apărători şi mărturisitori ai credinţei noastre milenare, nevoitori şi rugători pentru neam şi ţară, până la sfinţi care au strălucit în zilele noastre, cum este Sfântul Ioan Iacob Hozevitul.

Casa scărilor, prin scenele sale din Vechiul Testament, preînchipuie legătura cu Testamentul cel Nou, adică etajul, unde sunt zugrăviţi sfinţii din sinaxar, pentru fiecare lună a anului bisericesc.

Cobor din "cerul de sus" în cel de pe pământ împreună cu maica stareţă Miriam, pentru a merge în casa duhovnicului, unde sunt pictate scene specifice şi de bună primire a pelerinilor.

Aveam însă să descopăr în chilia arhipăstorului locului, unde se retrage uneori, unica icoană din toată lumea ortodoxă în care copilul Iisus aduce apă cu urciorul de la izvorul din Nazaret, împreună cu Maica Sa. Privesc fascinat fresca, redată într-un stil atât de cald şi primitor, şi văd parcă o mamă şi un fiu dintr-un sat românesc care se întorc cu vasele pline cu apă de la izvorul din muchia dealului aflat în marginea satului, într-o zi albită de soarele unui miez de vară fierbinte. Şi abia acasă, mai târziu, aveam să pătrund sensul acestei unice icoane, întipărită atât de adânc în sufletul meu: pictorul zugrăvise de fapt taina ce leagă izvoarele Mureşului şi Oltului cu lumina lui Dumnezeu, exprimată atât de jertfitor de două milenii în rugăciunile românilor din Ardeal. Şi aceeaşi lumină o regăsim în toţi cei peste 2000 mp de frescă realizată de echipa pictorului Marcel Codrescu în scenele din clădiri, lumină filtrată prin pergamentul vremurilor şi aşezată cu evlavioasă dragoste pe pereţii acestui colţ de Rai.

Mănăstirea ridicată pe groapa de gunoi a comunismului

Astăzi, mănăstirea trăieşte o perioadă de relativă linişte şi lucrarea celor 25 de vieţuitoare de aici este, aşa cum spune maica Miriam, "o mângâiere pentru românii din zonă, şi nu numai pentru ei, ci şi pentru credincioşii de alte confesiuni - catolici, greco-catolici sau reformaţi - care trec pragul mănăstirii, se roagă, depun acatiste sau cer sfaturi duhovniceşti. Am înţeles ceea ce Înalt Preasfinţitul Ioan, care ne-a ajutat întotdeauna şi a fost alături de noi, ne spunea de fiecare dată când treceam printr-un moment mai greu. Şi anume, că "dragostea distruge toată răutatea". Şi aşa este."

La acest moment, maica stareţă a ţinut să-mi spună cum s-a ajuns la alegerea locului de mănăstire, pentru că, aşa cum arată arhipăstorul locului, ctitorul acestui altar, "omul propune şi Dumnezeu hotărăşte ce este folositor întru zidire". Am aflat aşadar cum prin 1994 a plecat Înalt Preasfinţia Sa singur prin munţii din jur gândind să găsească loc de mănăstire, aproape de izvoarele Mureşului şi Oltului, pentru ca în felul acesta cele două râuri, atât de legate de istoria neamului românesc, să se sfinţească. Cineva îi oferise o bucată de pământ pe care era ridicat un grajd de porci şi, în smerenia sa, a acceptat. După ce a văzut terenul, a coborât cu câţiva săteni prin pădure, pe firul unui pârâiaş, şi, ajuns aici, cineva i-a spus că pe vemuri locul acesta se numea "Locul popilor". Aşa s-a aflat că pământul aparţinea parohiei şi fusese transformat în groapă de gunoi. După ce a discutat cu parohul, terenul a fost donat pentru mănăstire şi, aşa cum adesea spune Înalt Preasfinţia Sa, "gunoiul comunist a păstrat numele locului 50 de ani şi mănăstirea născută din gunoiul lor este soarta dar şi sublimul mănăstirilor harghitene". Pentru că şi alte mănăstiri din episcopie au fost ridicate pe gunoaie sau grajduri de porci din vremea comuniştilor, ca în cazul Schitului Dumbrăvioara. Mai târziu, s-a aflat de la un bătrân că în 1936 locul acesta fusese cumpărat de către credincioşii din Izvorul Mureşului pentru a se ridica pe el o mănăstire. Mare este puterea lui Dumnezeu!

Maicile care s-au zidit odată cu mănăstirea lor

"Viaţa maicilor de aici se desfăşoară după o rânduială stabilită de Înalt Preasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ioan, după tipicul mănăstirilor de maici din Moldova şi Oltenia, cu rugăciuni şi slujbe de noapte şi, bineînţeles, cu ascultări", îmi spune maica stareţă.

Ceea ce pentru pelerinul de rând pare o oază de linişte şi reculegere pentru vieţuitoarele ei înseamnă multă muncă, răbdare, dragoste, ordine şi ascultare. Nimic din tot ce există aici nu este aşezat la întâmplare. Zece maici lucrează la atelierul de pictură, unde sunt realizate icoane pe lemn pentru pelerini, pentru biserici şi mănăstiri noi. Alte maici lucrează în atelierul de broderie, în cele de croitorie, sculptură, dulgherie sau la iazul de peşte. Mănăstirea se autosusţine financiar din veniturile realizate prin valorificarea obiectelor pe care le vinde, fără sponsorizări, îşi produce propriile produse alimentare (lapte, ouă, legume etc.), reuşind să se întreţină, să înalţe această bijuterie ortodoxă şi să facă milostenii. Multe milostenii către bătrâni, familii sărace, nevoiaşi.

Nici nu este de mirare, cunoscând-o pe maica stareţă Miriam (de 14 ani în mănăstire), că acest aşezământ este o adevărată gură de rai. Înaltă, sportivă, cu călcătură hotărâtă, permanent preocupată ca totul să fie perfect, la fel de râvnitoare la rugăciune şi la muncile câmpului, nejenându-se să urce pe tractor, să strângă fânul, să smulgă buruienile din seră, să scoată peşti morţi din heleşteie cu minciogul sau să mulgă vacile. Abia atunci când o auzi vorbind, rostogolind vijelios "r"-urile din fraze, descoperi bucuria din sufletului ei în care toate surorile de mănăstire şi-au aflat loc. "Cel mai mult m-a marcat finalizarea lucrărilor, când după toată truda am ajuns şi noi să avem rânduială de slujbe, să găsim linişte şi să ne urmăm drumul pe care ni l-am ales. Bucuria mea cea mai mare este faptul că mănăstirea are un altar, o candelă permanent aprinsă, slujbe, maici râvnitoare, obşte liniştită. Sunt mulţumită că am ajuns aici şi că ne-am zidit fiecare dintre noi odată cu mănăstirea noastră", îmi spune maica.

La priveghere cu o maică ce a stat în pustie şapte ani

Seara m-a prins în curtea înmiresmată a mănăstirii, cetăţean al unui oraş de zgură, sosit la poarta Raiului de lângă inima României, nepregătit parcă să-mi schimb statutul. Abia intrat în biserică la privegherea sfântului de a doua zi, ascultând cântările preotului duhovnic Emanuel Manta şi glasurile maicilor adunate aici din Ardeal, Moldova, Balta Brăilei, Oltenia sau Bucureşti,

M-am trezit deodată purtat de îngeri spre cer. Şi atunci, în mireasma tămâiei, am realizat că sunt şi eu, pentru o zi, cetăţean al Raiului de pe pământ, bucurându-mă foarte pentru aceasta.

Şi aproape de miezul nopţii, ieşind de la slujbă, am întins mâna unei făpturi aduse de spate, înveşmântată în negru, pentru a o ajuta să coboare scările bisericii. Era maica Modesta, de 86 de ani. "Cea mai harnică dintre noi", cum o caracterizase maica stareţă atunci când am întrebat despre Cuvioşia Sa.

Citisem cu ani în urmă într-o revistă o poveste tulburătoare despre o maică pustnică cu numele Modesta, ajunsă în mănăstirea de la poalele Hăşmaşului Mare, venită tocmai din munţii Vrancei. Era chiar ea! O văzusem în cursul zilei trebăluind în grădina din faţa căsuţei sale din lemn, ridicată dincolo de zidul de piatră, spre codru, unde se nevoieşte, condiţiile din mănăstire părându-i-se mult prea sofisticate pentru cât îi este necesar. I-am spus sărut mâna şi i-am lăudat grădina. Mi-a mulţumit, grăbindu-se spre chilia sa de la marginea pădurii. Abia acasă aveam să-mi amintesc povestea acestei maici. Intrată prin anii â90 în mănăstire, Maica Modesta, împreună cu o altă maică, se retrăsese, cu binecuvântare de la duhovnic, într-o crăpătură de munte, aproape de Lepşa, judeţul Vrancea. Orfană de mică, se lipise de singurătate, de rugăciune şi de liniştea codrului pe care îl asemuia unei biserici. Doar sălbăticiunile pădurii îi ţineau companie. Tot ce avea, împărţea cu sora ei şi cu animalele din jur. Într-una din zile, o ursoaică a atacat-o, muşcându-i spatele şi rupându-i mai multe coaste. Salvată de Dumnezeu, la un moment dat, Maica Modesta a trebuit să coboare din munte, cu sora ei de singurătate, care căzuse în înşelarea diavolească. Şi aşa, după experimentarea pustiei şapte ani, din porunca Înalt Preasfinţitului Epifanie al Buzăului şi Vrancei, a ajuns la Izvorul Mureşului. Gândul ei este însă tot la pustie. De aceea a cerut să fie lăsată măcar să se nevoiască în marginea codrului.

Am plecat de la mănăstire străluminat de liniştea locului şi vindecat de multe boli citadine, cu speranţa că bunul Dumnezeu îmi va mai acorda încă o dată viza de flotant pentru acest tărâm de lângă inima României.